5 metode prin care putem reduce numărul animalelor abandonate
Tu cum poți ajuta?
Nu este niciun secret că România se confruntă cu această problemă, a animalelor abandonate, a câinilor și pisicilor „vagabonzi”. Ce-i drept, numărul câinilor s-a redus considerabil în urma măsurilor luate de către statul român în ultimii ani, însă la capitolul – pisici – problema este diferită.
În orice cartier, la fiecare colț de bloc, există și o comunitate de pisici. Unii vecini mai drăguți se asigură să aibă mereu hrană și apă, astfel că ele sunt libere să se înmulțească în voie. Pe de altă parte, sunt vecinii supărați de prezența pisicilor și de cei care le hrănesc și ajung să ia măsuri drastice pentru a scăpa de ele.
Cine are dreptate? NIMENI.
Hrănirea pisicilor din fața blocului NU ESTE O SOLUȚIE și nu le face bine nici lor pe termen lung. O pisică poate rămâne din nou gestantă imediat după ce a fătat și poate face asta pe toată perioada anului, spre deosebire de o cățea, care are unul, poate două cicluri de călduri pe an. Gestația pisicii durează în jur de două luni. Ceea ce înseamnă că, pe parcursul unui an, o femelă poate făta de 5 ori, mai mult sau mai puțin, între 1 și 6 pui, în medie. O femelă pisică poate făta 30 pui pe an! O singură femelă.
Dar tu poți aduce schimbarea!
Cum schimbăm aceste cifre?
#1 STERILIZAREA
Sterilizarea este primul și cel mai important lucru pe care îl poți face nu numai pentru animalul tău de companie, dar și pentru animalele străzii. Și înainte de a invoca problema banilor, există o listă destul de lungă a cabinetelor care sprijină această procedură, cel puțin în București. Dar sunt sigură că există și în celelalte orașe ale țării cabinete la fel de dispuse să ajute. Lista cabinetelor din București unde este gratuită sterilizarea câinilor sau a pisicilor o poți găsi aici. Campania de anul acesta s-a desfășurat în perioada 22 mai – 31 decembrie, însă anual apar noi proiecte cu același scop.
#2 ADOPTĂ, NU CUMPĂRA!
Ne-am construit această idee că pisica sau câinele trebuie să fie de rasă. Vezi un filmuleț funny cu un Bulldog francez, de exemplu, pe Facebook sau pe Instagram și, instant, îți dorești să ai și tu unul. Și, de cele mai multe ori, din păcate, multă lume nu se interesează înainte despre ceea ce înseamnă îngrijirea, creșterea sau posibilele boli caracteristice rasei (care nu sunt deloc puține în acest caz).
Adăposturile SUNT PLINE de animale, în special de câini, care își caută familii iubitoare. De cele mai multe ori, acestea ajung în străinătate, la oameni care nu sunt interesați de rasă sau proveniența animalelor, ci pur și simplu vor să ajute și se îndrăgostesc de ele. În plus, adăposturile sterilizează animalele înainte de adopție, deci tu ai minus un stres pe cap.
Ceea ce nu știe foarte multă lume este cât de mulți pui de câine sau de pisică achiziționați din petshopuri sau de la tot feluri de „crescători” sau „iubitori de animale” sunt testați pozitiv pentru boli virale. Și nu toți supraviețuiesc, din păcate. Unele felise sau canise sunt adevărate focare de infecție pentru aceste suflete. Panleucopenia și coronaviroza felină sau parvoviroza și coronaviroza canină sunt doar câteva exemple de boli infecțioase care afectează puii de pisică sau de câine.
Descurajează comerțul de animale de companie și încurajează adopția!
Eu am două minuni frumoase în viața mea: Cocco și Tomas și niciunul dintre ei nu este de rasă. Pe Cocco am adoptat-o când am terminat liceul și fix când am plecat la facultate. Îmi doream de prea mult timp un câine în viața mea și s-a întâmplat să aud de o familie care căuta stăpâni pentru a da puii spre adopție. A fost dragoste la prima vedere când am luat-o în brațe și m-a lins pe ochi, am știut că ea va fi motivul multor zile fericite.
Pe Tomas l-am adoptat când am terminat facultatea, în anul în care am lucrat la Constanța, la AristocratVet. Avea vreo 5 luni și l-am cunoscut atunci când a fost adus de urgență la clinică, în urma unui traumatism auto. Când am aflat că era „pisoiul scării” și mai mulți locatari ai blocului îl îngrijeau, dar îi cautau stăpân, l-am luat instant acasă. A, da, minus o lăbuță. Rănile suferite în urma accidentului auto au impus amputarea unui membru posterior. Dar el nu e deloc supărat din cauza asta și s-a adaptat super ușor la situație – amintindu-mi zi de zi că orice s-ar întâmpla, viața merge înainte, poate chiar mai bine decât înainte.
#3 MICROCIPAREA
Microciparea poate salva viața câinelui tău.. în cazul în care îl pierzi. RECS (Registrul de Evidență al Câinilor cu Stăpân) este locul unde TOȚI câinii microcipați sunt și înregistrați, împreună cu datele proprietarilor (nume, număr de telefon, adresă).
Nu, microcipul nu este egal cu GPS-ul. Nu înseamnă că afli unde este dacă îl pierzi. Dar îți aduce niște șanse în plus să îl recuperezi. Am văzut situații super fericite în care proprietarii și-au recuperat blănosul datorită microcipării și înregistrării în RECS, însă am văzut și cum câinii găsiți nu au putut fi înapoiați stăpânilor deoarece erau nemicrocipați.
Gândește-te de două ori înainte de a refuza microciparea!
#4 DONEAZĂ ASOCIAȚIILOR SAU ADĂPOSTURILOR
Donațiile efectuate către asociațiile pentru animale precum Visul Luanei sau Kola Kariola vor ajuta multe animale să primească îngrijile de care au nevoie. Dacă vrei să ajuți, dar nu ai timp sau nu știi cum, aceasta este soluția pentru tine.
#5 UN ANIMAL ESTE PE VIAȚĂ!
Înainte să adopți sau să cumperi un animal, înțelege ce angajament îți iei față de el. Pisicile și câinii de talie mică pot trăi chiar și până la 16-20 de ani și sunt responsabilitatea ta întreaga lor viață.
Cățelușii și pisicuțele sunt super dragălași când sunt mici și jucăuși. Dar îi vei iubi la fel de mult și când vor crește și vor piede din „drăgălășenie”? Sau îți vei da seama că, de fapt, Tobiță al tău a crescut prea mult și acum nu îl mai poți ține în casă? Îl vei iubi la fel de mult și când se va îmbolnăvi și va trebui să renunți la unele plăceri personale pentru a-i plăti tratamentul? Îl vei abandona într-un adăpost sau pe marginea drumului la bătrânețe?
Mie mi se par absurde aceste întrebări și poate și tu ești de aceeași părere. Însă, din păcate, aceasta este realitatea cu care ne confruntăm. Mare mi-a fost mirarea când a sunat cineva în clinică să întrebe dacă „poate și el să eutanasieze un câine pentru că nu mai are unde să îl țină; sau poate venim noi și îl luăm și avem grijă de el”.
Evaluează-ți stilul de viață înainte de a avea un animal de companie. Ai suficient timp liber să te ocupi de un câine sau este o pisică mai potrivită programului tău? Ce tip de rasă ți se potrivește: una activă sau una mai puțin energică?
Tu ai adopta sau ai adoptat deja o pisică sau un câine care nu e de rasă?
Trimite-mi pe Instagram o poză cu animăluțul adoptat și povestea lui și eu o voi posta la story.
Salvează o viață. Adoptă un animal!
Foarte util articolul.. Felicitari!!