Cum faci față deciziei eutanasierii?
Ce înseamnă eutanasie? Cuvântul provine din limba greacă, eu înseamnă „bine” iar thanatos înseamnă „moarte”. Eutanasia este o metodă de provocare a unei morți precoce nedureroase de către medic, unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință grea și îndelungată. Cam așa descrie Wikipedia.
Eu cred că este cel mai uman lucru pe care poți să îl faci pentru blănosul tău, spre binele lui, atunci când vine momentul. Să îți iei „la revedere” e ceva ce orice proprietar trebuie să facă la un moment dat. Asta este partea dificilă atunci când ai animal de companie. Singurul lor defect. Ar fi fost minunat dacă ar fi putut sta alături de noi decenii, dar din păcate, imposibil.
Cum știi dacă e momentul?
„Am făcut-o prea devreme sau era deja prea târziu?”.
Asta se întreabă orice proprietar care a fost nevoit să ia decizia eutanasierii. Când starea generală a animăluțului tău se degradează ușor-ușor, înainte de a lua orice hotărâre, ai putea să evaluezi calitatea vieții sale, folosind HHHHHMM Scale. Literele provin de la cuvintele: hurt (durere), hunger (capacitatea de a se hrăni), hydration (nivelul de hidratare), hygiene (igiena sa), happiness (fericire), mobility (capacitatea de deplasare) and more – good days and bad (și altele – zile fericite versus zile nefericite). Fiecare factor este notat pe o scală de la 0 la 10.
Observă lucrurile și activitățile pe care animalul tău iubește să le facă și ține contul zilelor în care se comportă normal și face aceste activități, în comparație cu zilele în care nu reușește. Sunt mai multe zile bune sau mai multe zile proaste?
Deși medicina a evolua destul de mult și poate prelungi viața animăluțului, s-ar putea să nu fie neapărat și în interesul lui. Și deși nu vorbesc și nu ne pot spune exact că suferă, ne pot transmite prin privire și prin gesturi că nu se mai bucură de viață.
Cum te pregătești?
Discută despre această decizie împreună cu veterinarul tău, pune-i orice întrebare ai pe suflet, nu te îngrijora că poate părea stupid. Poate că tu nu ai mai trecut prin asta niciodată, dar veterinarul tău este nevoit să o facă frecvent. E partea a meseriei noastre, fie că ne place sau nu.
Discută opțiunea tratamentului paliativ, dacă ai hotărât să îi mai prelungești puțin viața, costurile implicate și îngrijirea sau timpul adiționale. Majoritatea veterinarilor vor fi sinceri (mai ales dacă vă cunoaște și ați fost în grija lui). Și nu vor încerca să vă îndoape animalul cu analgezice pentru a adăuga o lună vieții sale, dar cu o calitate precară.
Indiferent cât de mult îl iubești, în acest moment contează ce e cel mai bine de făcut pentru el, nu ce poți să mai faci pentru a-l ține pur și simplu în viață.
Ar fi un gest egoist din partea ta.
Dacă ai hotărât, împreună cu veterinarul, că eutanasierea este decizia corectă, vă rămâne să discutați despre procedura în sine și despre ceea ce se întamplă ulterior. Încă o decizie pe care va trebui să o iei este ce se întâmplă cu animalul după procedură? Opțiunile sunt, ca la oameni, îngropare sau incinerare. Veterinarul îți va prezenta și aceste două opțiuni și te va ajuta să alegi.
Sunt persoane care preferă să se întâmple acasă și persoane care vin în clinică și nici nu pot fi prezenți în timpul procedurii. Tu alegi ce este mai bine pentru tine. Cum te va ajuta pe tine mai mult să accepți ceea ce se întâmplă.
Procedura propriu-zisă
Un bun veterinar îți va permite cât timp ai nevoie alături de blănosul tău, atât înainte, cât și după. O întrebare pe care o aud frecvent este dacă ar trebui să fie de față când se întâmplă. Procedura se întâmplă în doi pași: primul pas este anestezia generală, urmată la câteva minute de injectarea substanței letale omologate prin lege.
Sfatul meu este să rămâi acolo până adoarme. Acesta este momentul în care îi spui adio. E important ca el să te vadă și să te simtă atunci când este anesteziat de către personalul medical, să simtă că nu este singur și că i-ai fost alături până la capăt. Că îl iubești și că ai făcut ceea ce trebuia, pentru el.
Dar pentru pasul următor, te-aș sfătui să nu participi. Și spun asta pentru că multora li se face rău, sunt copleșiți. Ceea ce e perfect de înțeles, dar de evitat.
Ce faci după?
Cel mai important este să înțelegi că nu e bine să îți iei imediat alt câine sau altă pisicuță. Emoțional vorbind, nu vei fi pregătit și nu vei face decât să mai aduci un alt suflet într-un loc cu energii negative și care încă mai păstrează puternic mirosul celuilalt câine sau celeilalte pisici. Acordă-ți timp să treci prin acest proces dureros.
Dacă el a fost singurul și acum nu mai ai niciun animăluț în casă, adună-i jucăriile, bolurile, zgarda și ce a mai fost a lui și donează-le unui adăpot. Te va ajuta să nu ai în casă câte ceva care să îți amintească în permanență de el și te va ajuta să ai parte de un nou început cu un alt blănos. Îmi place să spun că noi – iubitorii de animale – avem un fel de sertar special în inima noastră pentru „bestiuțele” astea din viața noastră și că în sertar trebuie să fie mereu un patruped, căci atfel ne simțim incompleți.
Fiecare reacționează diferit în fața durerii și ar fi bine să reții asta, mai ales dacă în casă sunteți mai mulți membri ai familiei. Unii oameni aleg să nu își exteriorizeze sentimentele și poate vei crede că nu suferă la fel de mult ca tine sau că nu le pasă, dar fiecare trece prin procesul lui. Dacă ai copii, va fi o provocare să le explici ce înseamnă moartea câinelui sau a pisicii.
Reține că atitudinea celor din afara familiei, în special a celor care nu au trecut prin asta sau nu au niciun animal de companie, s-ar putea să nu fie în asentiment cu trăirile tale. Ei nu realizează că experiența aceasta poate fi la fel de traumatizantă precum pierderea unui părinte sau a unui copil. Dacă un prieten sau o cunoștință nu par foarte afectați sau emoționați, nu o lua personal.
Și mai reține faptul că, ce e cel mai important, este că i-ai oferit o viață minunată, că ai avut mereu grijă de el și acum vei rămâne cu multe amintiri frumoase! Singurul defect al animalelor este că nu trăiesc atât de mult cât ne-am dori noi.
Odată ce ai revenit la sentimente mai calde, cel mai bun omagiu pe care îl poți aduce animăluțului tău care s-a stins din viață, este să dai unui alt câine sau unei alte pisici o a doua șansă!
Ai fost vreodată nevoit să iei decizia eutanasierii? Ce te-a ajutat să faci față? Dacă ai sfaturi pentru alți iubitori de animale, scrie-le într-un comentariu.
Azi, m-am despărțit de Athosica, cățelul meu de suflet! Este foarte greu, nici acum nu îmi vine să cred că nu mai e lângă mine. 12 ani am iubit ciobanescul mioritic tare de tot. Nu știu dacă mă voi putea obișnui fără el… Îl am mereu in fața ochilor peste tot.
Am ascultat sfatul veterinarului și mi am eutanasiat motanelul… Este cumplit, simt ca o parte din sufletul meu, s a dus cu el. N am putut sa fiu de fata, n am suportat. Acum, ma simt vinovata ca nu am fost cu el în ultimele clipe. N am sa i pot uita niciodată ochișorii cu care m a privit, când mi am luat rămas bun. Doamne, este groaznic, nimic nu ma poate alina.
Dupa 19 ani si jumatate am fost nevoita sa duc catelusa la eutanasiere…a fost oribil, veterinarul i.a facut injectia letala in inimioara ei mica fara anestezie ???? pe ea a durut.o corpu si pe mine sufletu… Azi a fost cea mai urata zi din viata mea, Paty a mea a plecat de langa mine pentru totdeauna ???????????? parca jumatate din mine a murit odata cu ea dar macar stiu ca acum nu o mai doare nimic ????????????
Îmi pare tare rău pentru pierderea suferită. Sunt sigură că a avut o viață deosebită și frumoasă. Nu mulți căței au norocul de a ajunge la onorabila vârstă de 19 ani.. Pierderea ta face parte din procesul natural al vieții. Eu mă consolez cu ideea că o parte din energia lor rămâne mereu cu noi. Multă putere îți doresc!
Dumnezeule, nu pot descrie durerea pe care am simtit-o az8! A trebuit sa o fac! Nu mai puteam privi la suferința lui! L-am eutanasiat pe Bruce al meu,copilul și prietenul meu de 11 ani,sufletu și viata mea. Ma bucur însă că s-a liniștit, 8n sfârșit! Dar eu,oare ma voi liniști vreodată!? De ce ma doare așa și parca ma simt vinovată!
O chema Lucy…Am crescut cu ea ..de la vârsta de 9 ani! A trăit până acum 2 zile…15 ani jumătate cu bune cu rele… Din păcate că la orice ființă de pe acest Pământ, la un moment dat apar problemele, corpul deasemenea îmbătrânește și ne lasă…Am învățat de la ea atât de multe…In primul și în primul rând toată viața a fost o luptătoare, i.a plăcut să trăiască, atât pentru ea, cât și pentru noi, a avut o loialitate și o iubire ieșită din comun…S-a luptat rand pe rand cu boli de inima, plămâni, metastaza…Iar la sfârșit un blocaj renal i-a fost fatal…de la prea multe pastile pentru inimioara ei, corpul a spus stop…Îmi este atât de dor de ea…Va rămâne mereu in inimioara mea ????????????
Îmi pare tare rău pentru pierderea suferită, știu prin ce treceți. Dorul nu dispare niciodată, doar învățăm să trăim cu el. Multă putere vă doresc. Va fi bine, promit..
Știu că acum pare că ai făcut un lucru greșit, dar i-ai oferit liniștea de care avea nevoie. Nu suntem niciodată pregătiți pentru acest moment, iar durerea nu dispare. Doar învățăm să trăim cu ea, învățăm să acceptăm că nu depinde totul de noi și încercăm să păstrăm în suflet amintirile și clipele petrecute împreună. You are not alone! Dacă ai nevoie de cineva cu care să vorbești, sunt aici și îmi poți scrie pe orice platformă. E nevoie de timp, răbdare și putere..
Tocmai azi am fost nevoita sa eutanasiez catelel meu dupa11 ani. Ii cumplit de dureros nu stiu cand o sa imi revin . Din pacate a fost foarte bolnav , cancer la ficat si la prostata, apa la inima , intr un cuvant a avut o batranete foarte grea. Doi ani i-am administrat medicamente dar la un moment dat nu mai isi fac efectul medicamentele , starea lui s-a inrautatit . Este cea mai trista zi din viata mea pana acum. L-a chemat Spike ????????????. Va multumesc pt cei care au citit postarea mea. Sper ca iubitorii de animale sa nu trebuieasca sa treaca niciodata prin ce trec eu acum, pentru mine a fost ca ai al doilea copil. Dumnezeu sa il ierte si sa se odihneasca in pace????????????.
Tocmai azi am fost nevoita sa eutanasiez catelel meu dupa11 ani. Ii cumplit de dureros nu stiu cand o sa imi revin . Din pacate a fost foarte bolnav , cancer la ficat si la prostata, apa la inima , intr un cuvant a avut o batranete foarte grea. Doi ani i-am administrat medicamente dar la un moment dat nu mai isi fac efectul medicamentele , starea lui s-a inrautatit . Este cea mai trista zi din viata mea pana acum.
????????????saaaad…