De ce se scarpină câinele tău?

Despre problemele dermatologice ale câinilor

Scărpinatul și linsul excesiv ale câinelui tău pot fi ceva mai mult decât o simplă problemă de comportament, de cele mai multe ori, fiind legate de o varietate de probleme dermatologice. La fel ca oamenii, și câinii pot avea probleme ale pielii. Dar, spre deosebire de oameni, ei nu pot verbaliza problema, de aceea poate fi puțin mai complicat să depistezi cauza.

Foarte mulți proprietari îngrijorați și deja stresați de scărpinatul și linsul excesiv al câinelui lor vin la cabinet pentru o pastilă de scărpinat. „Câinele meu se scarpină, dați-mi ceva să nu se mai scarpine!” sau „Câinele meu are o rană/ eczemă, dați-mi un spray, ceva!”.

NU AȘA FUNCTIONEAZĂ!

Pentru a trata corect o afecțiune, fie că este ea dermatologică sau de altă natură, primul pas al tratamentului înseamnă depistarea cauzei! Dacă urmărești doar să scapi de scărpinat, fără să abordezi și agentul cauzal, scărpinatul va reveni, cu siguranță. Deoarece sursa scărpinatului nu a fost înlăturată!

7 SEMNE CĂ ȘI CÂINELE TĂU AR PUTEA AVEA O PROBLEMĂ DE PIELE

1. Scărpinat, frecat sau lins excesiv, atunci când se oprește din joacă pentru a se scărpina sau se trezește din somn să se lingă insistent într-o anumită zonă.

2. Căderea părului – știi deja că mai năpârlește și ești și obișnuit să mai lase păr prin casă, dar parcă e ceva schimbat în ultima vreme și deja tu și aspiratorul nu mai faceți față.

3. Aspect mătuit al blănii – blănița lui lucioasă și frumoasă de altă dată a fost înlocuită cu un strat de păr aspru și lipsit de vitalitate.

4. Zone de alopecie – adică zone unde blănița a căzut atât de mult, încât a chelit, sunt zonele lipsite complet de păr.

5. Zone roșiatice, pete sau coșuri, mici sau mari, cu cruste sau fără, posibil chiar sângerânde.

6. Mătreață, coji sau piele îngroșată.

7. Miros urât al pielii.

POSIBILE CAUZE

Alergii cauzate de mediu

Alergenii din meniu pot include polenul, sporii de mucegai sau acarienii de praf. Pielea câinelui tău constituie o barieră externă împotriva acestor factori stresori și de aceea este important să îi menținem integritatea. Alergiile pielii tind să apară în anumite zone ale corpului, inclusiv față, urechi, labe, baza cozii, sub coate și zona inghinală. Apar, de regulă, la câinii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 6 ani și au tendință de cronicizare, ceea ce implică tratament toată viața animalului, precum și o nutriție corespunzătoare.

Paraziți externi – purici, râie (Sarcoptes/ Demodex)

Puricii și păduchii pot provoca iritații destul de severe ale pielii, determinând câinele să se scarpine și să se muște insistent cu dinții, agravând leziunile deja existente. Dacă nu te-ai convins până acum de importanța deparazitării externe efectuate regulat, pe tot parcursul anului, îți mai aduc un motiv în plus. Nimeni nu vrea să doarmă cu purici în pat.

Râia, fie ea sarcoptică sau ca demodicoză, apare cu prurit intens, leziuni extinse, cu piele îngroșată. Pararazitul se infiltrează adânc în straturile pielii, fiind necesară raclarea până la sânge pentru stabilirea diagnosticului (se examinează microscopic parazitul).

Infecții bacteriene sau fungice

Acestea pot fi primare sau secundare, dar de cele mai multe ori, apar ca și complicații la cele amintite mai sus. Stafilococul pseudointermedius si Malassezia pachydermatis sunt agenții cauzali pe care îi diagnosticăm cel mai frecvent în afecțiunile pielii. Este foarte important să stabilești exact cauza, pentru a trata corect afecțiunea. De aceea, se vor recolta probe din zonele cele mai afectate, iar în urma rezultatului, se va stabili protocolul. În cazul unei infecții bacteriene, buletinul de analiză va fi însoțit și de o antibiogramă, pentru o utilizare rațională a antibioticelor.

Intoleranță sau alergie alimentară

Se impune un diagnostic diferențial între cele două. Intoleranța alimentară nu este imun-mediată și este însoțită și de semne digestive: flatulență, diaree, vomă. Alergia alimentară, în schimb, este o reacție sistemică, ce implică sistemul imun. În acest caz, regimul alimentar este o măsură obligatorie și se va impune o dietă de excludere, care poate ține până la 8-12 săptămâni, sau chiar pentru toată viața câinelui.

Dezechilibre hormonale

Anumite boli endocrine, precum hipotiroidismul sau boala Cushing pot fi cauza unor probleme aparent dermatologice. Ceea ce înseamnă că, fără investigații corepunzătoare (analize de sânge și dozări hormonale) și tratament țintit, semnele dermatologice nu se vor remedia doar cu un tratament empiric.

Boli autoimune

Bolile precum pemfigus sau lupus eritematos sunt afecțiuni cronice, care apar atunci când sistemul imun al câinelui luptă împotriva sa, atacând și distrugând celule propriului organism – un răspuns imun aberant.

Factorul declanșator îl reprezintă hrana. Cel mai mare potențial alergogen îl are proteina din hrană, mai exact, proteina din carnea de pasăre (proteina cu cel mai ridicat potențial alergogen). Știu că este foarte greu să schimbăm acum percepția populației despre hrana câinilor. Nu poți compara bichonul pe care îl ții tu în puf pe pernă cu maidanezul pe care îl țineau bunicii în lanț acum 20 de ani și care era hrănit cu resturi de oase, porumb sau mămăligă.

Alimentația câinelui tău este elementul cheie care te va scuti de foarte multe bătăi de cap!!

RASELE CELE MAI PREDISPUSE LA AFECȚIUNI ALE PIELII

  1. BULLDOG FRANCEZ sau ENGLEZ
  2. PUG
  3. WEST HIGHLAND WHITE TERRIER (WESTIE)
  4. YORKSHIRE TERRIER
  5. LABRADOR RETRIEVER
  6. SHAR PEI

Ea este Arra, un Bulldog Francez în vârstă de aproximativ 1 anișor. Rasa aceasta se află pe primul loc pe lista celor 7 rase de câini despre care veterinarii te roagă să te gândești de 2 ori înainte de a-ți lua (poți da click pentru a citi articolul). Ne-am cunoscut pentru că mămica ei era îngrijorată din cauza scărpinatului și din cauza unor leziuni pe care le avea în jurul ochilor, la lăbuțe, între pernițe și pe burtică. Pe ea, însă, nu părea să o deranjeze nimic. Era foarte plină de viață, ne iubea și lingea mereu pe față. În urma consultației (care a fost o adevărată distracție și o provocare, pentru că nu voia să stea deloc!) și a testelor efectuate, Arra a fost diagnosticată cu:

  • Demodex canis (parazit responsabil de leziunile perioculare și de la lăbuță)
  • Stafilococ cutanat + auricular
  • Malassezia auricular
  • Alergie alimentară

Cu dietă alimentară și cu tratament pentru afecțiunile enumerate, Arra a scăpat de probleme și arată mult mai bine.

Ce e important să reții:

  1. Dacă și pe tine te trezește al tău din somn scărpinându-se, cel mai bine ar fi să mergi la doctor și să te asiguri că e totul ok și că primește un tratament adecvat.
  2. Ai grijă cu ce îl hrănești!
  3. Deparazitare externă, lunar, pe tot parcursul anului!

Keep your pet happy!

doctortotolici

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *