Note mari sau practică?

Întrebarea pe care toți studenții și-o pun, la un moment dat, în timpul facultății.

Unii încep din timp, din anul 1 sau 2, să facă voluntariat sau chiar să se angajeze într-un cabinet sau clinică veterinară non stop. Majoritatea preferă să se concentreze asupra teoriei și încep să muncească doar după ce termină facultatea.

Întrebarea e foarte subiectivă și depinde doar de ceea ce îți dorești să faci. Pentru că nu toți studenții la medicină veterinară ajung să și practice meseria în cabinete.

Ce am făcut eu?

Eu am început să fac practică din primul an de facultate, doar în vacanțele studențești, în Tulcea, orașul natal. Un cabinet micuț, dar în care am învățat foarte multe lucruri și, cel mai important aspect, cum să am încredere în mine.

În anul 3, am primit primul salariu. Lucram la un cabinet aproape de casă, care mi-a permis să îmi adaptez programul în funcție de orarul de la facultate, astfel încât să nu îmi neglijez studiile, dar să și fac ceva util în timpul liber. Mergeam doar trei zile pe săptămână, 5 ore/ zi, și două weekenduri/lună, program redus.

Din anul 4, mi-am luat inima în dinți și am ajuns în clinica unde sunt și astăzi, Clinica Veterinară Mobile Vet, care nu era încă non stop pe vremea aceea. Și acolo am învățat cele mai multe lucruri, lucruri practice, pe care nu aș fi avut ocazia să le învăț în facultate: doze, protocoale și tot felul de lucruri care țin de manualitate: cum să pun o branulă, cum să sondez un motan sau un câine și cum să lucrez în echipă.

Bineînțeles, notele mele au avut de suferit. Dar, dacă m-aș întoarce în timp, nu aș face nimic diferit. În anul 4, semestru I, media mea era 9,60, iar la finalul anului, media a scăzut la 9,05. Și de atunci, a tot scăzut.

Totuși, nu notele te fac un medic bun.

Nu te întreabă nimeni ce notă ai luat la medicală. Important este să știi cum să consulți pacientul și ce pași trebuie să urmezi ca să rezolvi cazul și să pui un diagnostic.

Iar experiența o poți dobândi doar dacă treci tu prin anumite situații, ai parte de o cazuistică diversificată și te implici activ în procedurile medicale.

Nimeni nu s-a născut învățat!

”Mi-e frică să fac practică pentru că nu știu nimic.”

Teama multor studenți.

Și nici nu vei ști, dacă nu vei face nimic în privința asta. Nu va veni nimeni la tine să te ia de o mânuță și să te învețe. Meseria se fură. Vezi la alții, încerci și faci, până îți iese.

Nu știe nimeni la început nici cum să facă o injecție, nici cum să contenționeze corect pacientul și nici cum să abordeze proprietarul. De aceea ai nevoie de oameni mai experimentați decât tine.

Nu te va judeca nimeni dacă, student fiind, nu știi să faci absolut nimic.

Însă, tu, doctor, cu diploma în mână și zero experiență, s-ar putea să ai mari bătăi de cap în a recupera avantajul colegilor tăi care au lucrat în timpul facultății.

Întrebarea este: ce vrei tu să faci?

Practica într-un cabinet sau clinică veterinară te poate ajuta și să îți dai seama dacă ești făcut pentru meseria asta sau nu. Că poate nu îți dorești să te lupți cu pisici agresive, să cureți cuștile de mizerie sau să vezi animale suferinde toată viața.

Poate îți dorești să lucrezi în laborator de control și, atunci, practica în cabinete veterinare nu este justificată.

Dar până nu încerci, nu vei afla răspunsul la nicio întrebare.

Când e momentul să începi să lucrezi într-un cabinet veterinar?

Când simți.

Sunt de părere că trebuie să existe un echilibru în tot ceea ce faci.

În primii ani de facultate, abia te acomodezi cu viața de student și cu orașul în care te muți. Sfatul meu ar fi sa începi să lucrezi din anul 3 sau 4, pentru că atunci încep să se contureze cunoștințele tale medicale, începi să faci corelații și să pui cap la cap informațiile. Până atunci, bucură-te de libertate. Te așteaptă doar vreo 40 de ani de muncă.

Concluzia?

Doar tu poți să răspunzi, cu adevărat la întrebarea „Ce e mai bine? Să am note mari sau să fac practică într-un cabinet veterinar?”. Nu aștepta să decidă altcineva pentru tine și nici nu te compara cu cei din jurul tău. Fiecare avem stilul nostru de a învăța și drumul nostru în viață.

Citește și articolul 5 Mituri despre Medicii Veterinari!

Share, Subscribe & Follow me on Instagram!

doctortotolici

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *