5 mituri despre Medicii Veterinari
Ca orice alt domeniu în România, medicina veterinară este în plină expansiune. Mai ales pentru că, abia în ultimii 30 ani a avut loc o deschidere către ceea ce implică îngrijirea și sănătatea animalelor de companie. Dacă în trecut meseria de medic veterinar se referea preponderent la activitatea de fermă (sisteme de creștere pentru animale de talie mare – vaci, porci, păsări), siguranța și securitatea alimentară, acum, din ce în ce mai mulți tineri (subsemnata, inclusiv) sunt ghidați de iubirea față de animalele de talie mică și se orientează către medicina de cabinet.
Despre asta vreau să vă povestesc câteva lucruri. În urma experienței de clinică și a interacțiunii cu diverși proprietari, aș vrea să clarific câteva aspecte.
#1 Suntem angajați la stat
Din păcate, la momentul actual în România, NU EXISTĂ un spital de stat, de medicină veterinară. Primesc întrebarea aceasta foarte frecvent. Mai ales de la oamenii drăguți care găsesc animale abandonate sau lovite de mașină pe marginea drumului și sună pentru a solicita o ambulanță veterinară. În ideea în care vine cineva, ia animalul și ei au făcut o faptă bună. Iar în momentul în care încerci să le explici că ei ar trebui să suporte costul serviciilor veterinare, tu devii omul negru și călăul acelui animal.
Te rog, reține că TOATE ambulanțele și clinicile veterinare funcționează în regim privat.
#2 Vets are in it for the money – medicii veterinari sunt bogați. Spiritual, da, poate.
Cu siguranță, există mulți veterinari care au reușit să devină și antreprenori de succes și care și-au dezvoltat o afacere proprie. Orice lucru făcut cu și din pasiune va fi răsplătit mai devreme sau mai târziu.
Cu siguranță, există și medici veterinari care au reușit să se specializeze și atunci, evident, valoarea lor a crescut odată cu experiența. Însă NIMENI nu finanțează programele lor de specializare, care de cele mai multe ori au loc în străinătate. Sunt ani și ani de învățare continuă. Ani în care trebuie să te susții și întreții singur. Not that easy, trust me.
Să uităm puțin de aceste excepții. Vorbesc de medicul veterinar, om simplu, la fel ca tine. Care primește un salariu lunar și care are facturi de plătit și familii de întreținut, la fel ca tine. Nu s-a înscris nimeni la facultate cu gândul că va deveni multimilionar. Dar ne place ceea ce facem. Ne place să ajutăm și de asta continuăm, în ciuda efortului.
#3 Serviciile veterinare sunt prea scumpe. Mai scumpe decât în medicina umană.
Tarifele serviciilor veterinare diferă foarte mult. În funcție de oraș, programul de funcționare (non-stop sau nu), nivelul de dotare (și, deci, de investiție) al cabinetului sau clinicii, calitatea aparaturii, experiența medicilor.
Ar fi o greșeală să comparăm medicina veterinară, care este un serviciu exclusiv privat, și medicina umană, unde există pe de o parte asigurările de sănătate obligatorii și pe de altă parte, asigurările private. Pentru că, dacă am face comparația cu serviciile medicale din clinicile umane private, am da la o parte și sistemul asigurărilor medicale, nu ar mai fi loc de comparație la prețul unei ecografii abdominale, de exemplu.
Serviciul medical-veterinar pe care noi îl oferim implică mai multe costuri, așa că banii tăi nu ne intră nouă direct în buzunar. Aparatura medicală este mai scumpă. Medicamentele sunt mai scumpe. Lucrul cu animalul este mai dificil și necesită implicarea unui număr mai mare de oameni.
Pentru că nu poți să îi spui pacientului: „Te rog frumos, fii drăguț și stai liniștit la perfuzie în timp ce eu mă ocup de alți pacienți. Să ai grijă de branula ta și sub nicio formă să nu o rozi sau să tragi de ea! Ah, și dacă te doare ceva, uite ai butonul acesta. Te rog să ne chemi pentru orice ai nevoie!”
Nu. Orice animal internat este verificat și monitorizat, nu numai de către medici, dar și de asistenți. Nu îi „punem pur și simplu într-o cușcă și uităm de ei.” Îi reevaluăm în permanență, pentru că tu ai avut încredere în noi să avem grijă de animăluțul tău, iar noi vrem să ne asigurăm că nu ai greșit.
Suntem mereu întrebați „și dacă nu am bani, ce fac? Îl las să moară?” „dumneavoastră nu iubiți animalele!”
Ce bine ar fi să fie totul așa simplu. Scot bagheta cu iubire din buzunar și ”Pufff”, nu mai are nevoie de transfuzie de sânge. Transfuzie de sânge pentru că este anemic. Pentru că are babesioză. Pentru că l-ai dus în parc și nu ai vrut să îl deparazitezi extern, așa că ”s-a împrietenit” cu o căpușă.
Să ai un animal de companie este un privilegiu și o responsabilitate, nu un drept. Dă un click aici pentru a citi articolul. Cu cât înțelege mai multă lume acest aspect, cu atât mai ușor ne va fi nouă să ne exercităm meseria și să ne concentrăm pe ceea ce contează: calitatea actului medical.
Când ți se strică mașina, nu întrebi mecanicul să o repare gratis, pentru că îi place ceea ce face, nu ?
#4 Veterinarii vor să îți fure banii făcând analize inutile.
Mi s-a întâmplat să consult o pisicuță, adusă de două doamne care voiau să o ajute. Nu o țineau în casă, dar stăteau la curte și o hrăneau mereu. Nu și în ultima vreme pentru că își pierduse apetitul. Pisică nevaccinată, nedeparazitată, nesterilizată. Se afla într-o suferință evidentă și cronică, deja. Și încep să le povestesc doamnelor cam ce ar putea să aibă, o listă de ”differential diagnostics” (ddx) și să le recomand un set minim de analize de sânge și un test, care ar fi confirmat sau infirmat principala mea suspiciune.
Și replica uneia dintre doamne a fost: „Păi ce fel de doctor sunteți dumneavoastră, dacă nu știți ce are pisica? Un doctor bun se uită la animal și își dă seama ce are fără analize. Că înainte așa se făcea!”
Și cam acesta este nivelul și problemele cu care ne confruntăm zilnic.
Am reușit să îi explic doamnei de ce sunt necesare investigațiile suplimentare, care au confirmat suspiciunea de FIV (Feline Imunodeficiency Virus, sau SIDA felină). Din păcate, starea ei era mult prea gravă și pisicuța a fost eutanasiată.
Ia în considerare faptul că orientarea diagnosticului în medicina veterinară, la fel ca în medicina pediatrică, este mult mai dificilă, pentru că pacienții noștri nu vorbesc! De cele mai multe ori, pacienții se prezintă letargici și fără poftă de mâncare și cam atât. O hemoleucogramă, un examen biochimic sangvin și o analiză de urină sunt doar punctul de pornire în stabilirea diagnosticului.
Din păcate, nu există o pastiluță magică care să rezolve toate problemele. Cu cât se întârzie mai mult stabilirea diagnosticului și, implicit, administrarea tratamentului corect, cu atât mai mult scad și șansele unui prognostic favorabil. De aceea avem nevoie de analize suplimentare.
#5 Chinuim animalele
Nu cunosc niciun medic veterinar care să nu iubească animalele. Dacă am vrea să le facem rău, de ce ne-am mai chinuit să trecem printr-o facultate (care nu e nici ușoară și nici prea scurtă) ca să ne dedicăm viața pentru binele lor?
Dar încă suntem acuzați de așa ceva.
Mai ales atunci când te rugăm politicos să iei un loc pentru că Bubico al tău a început să se agite și nu îmi mai permite o examinare corectă sau o recoltare de sânge cât mai ușoară și mai rapidă. Păi dacă Bubico al tău era un copil educat, nu mai trebuia să te poftesc în sala de așteptare.
Ah, și mai e tipul proprietarului cu pacient cuminte, care insistă să rămână și să îl țină în brațe, dar care leșină când vede culoarea roșie a sângelui. Nu e mai simplu ne lași 2 minute cu el, pentru o contenție corectă și o recoltare rapidă de sânge și fără evenimente neplăcute, fără să ne acuzi că îl chinuim?
Nu uita că pe Instagram găsești zilnic animăluțe simpatice, cazuri interesante sau diverse sfaturi.
Subscribe! 🙂
Medicina veterinară este o meserie superbă, per total. Dar la noi în România sunt prea puțini medici cu adevărat implicați și care fac munca lor din pasiune. Eu personal am întâlnit țepari, total dezinteresați de problema câinelui tău dar care au știut să cereă câteva zeci de mii de lei și când întrebam de diagnostic ridicau din umeri, habar n-aveau. :)) în fine. Dar totodată am întâlnit și veterinari minunați care merită tot respectul. 🙂
Meseria e minunată, depinde cine ajunge să poarte acel halat.
Medicina veterinara este, de departe, cea mai grozava meserie pe care o poate cineva alege. Dar nu în România și nu cu proprietarii români de animale, indolenți și educați pe net sau la colțul blocului
Doamne, așa m-am săturat de comentariile oamenilor. Ba nu iubim animalele, ba suntem zgârgiți, analizele costă prea mult, de ce nu facem acte de caritate. Uneori mă întreb dacă am ales drumul corect în viață.
Depinde de noi să rămânem pozitivi în situațiile mai puțin plăcute sau fericite!
????
????
Excelent articol!
Felicitari!
Mulțumesc din suflet!! ❤️❤️
❤️