Cum avem grijă de blana câinilor și pisicilor?

Te-ai uitat vreodată la canapeaua ta și te-ai întrebat dacă mai este, de fapt, canapea sau dacă a devenit între timp locul preferat de năpârlire al câinelui tău?

Uneori, însă, firele de păr de prin casă sunt cea mai mică problemă. Un Bichon poate ascunde noduri dureroase sub o blană care pare îngrijită, iar un Labrador poate năpârli abundent fără ca acest lucru să însemne că este bolnav.

La pisici, povestea este și mai interesantă. Ele își îngrijesc singure blana, înghit o parte dintre firele desprinse și pot transforma spălatul zilnic într-un adevărat ritual.

De aici apar întrebările: în ce perioadă cade părul la câini, cât este normal să năpârlească o pisică și când ar trebui să ne îngrijoreze o zonă fără păr?

Îngrijirea blănii nu înseamnă doar baie, șampon și o perie bună. Starea pielii, alimentația, paraziții, alergiile și unele boli pot schimba complet aspectul blănii.

De aceea, astăzi vorbim despre îngrijire blănii animalelor de companie, dar și despre diferența dintre o năpârlire firească și o problemă care merită investigată.

Ce ne spune blana despre sănătatea câinelui și a pisicii

Când spunem că ne dorim o blană frumoasă, ne gândim la luciu, densitate și o textură plăcută la atingere. În realitate, toate acestea sunt strâns legate de sănătatea pielii și de felul în care funcționează foliculii de păr.

De aceea, o schimbare vizibilă și de durată a blănii merită privită ca un semnal pe care animalul ni-l transmite, nu doar ca pe o problemă estetică.

Năpârlirea câinelui este normală, dar alopecia este altceva

Dacă te întrebi în ce perioadă cade părul la câini, este important să știi că nu există două luni universale în care toți câinii năpârlesc la fel.

Ciclul părului diferă în funcție de rasă, tipul blănii și mediul în care trăiește animalul. Câinii cu blană dublă (Malamut, Saint Bernard, Golden Retriever, Ciobănesc german și Husky siberian) pot avea perioade foarte vizibile de năpârlire, în timp ce câinii ținuți predominant în interior pot pierde păr mai uniform.

Merck Veterinary Manual face o diferență importantă între năpârlirea fiziologică și alopecie. Dacă părul se desprinde uniform fără apariția unor zone răspândite pe corp din loc în loc, poate fi vorba despre înlocuirea normală a blănii. Dacă apar pete fără păr, trebuie căutată cauza. Merck Veterinary Manual – Hair Loss (Alopecia) in Dogs

Această diferență ne ajută să înțelegem și de ce căderea părului la câini Labrador nu este, în sine, un motiv de panică.

Labradorul poate lăsa foarte mult păr în casă, mai ales în perioadele de năpârlire, fără ca pielea să fie bolnavă.

În schimb, dacă blana începe să se rărească în anumite regiuni, iar pielea devine roșie, descuamată sau pruriginoasă, situația trebuie privită diferit.

Alopecia este un semn clinic, nu un diagnostic.

Printre cauzele pierderii anormale a părului se pot afla infecțiile, paraziții, alergiile, inflamația pielii, unele dezechilibre hormonale sau anumite deficiențe nutriționale.

Prin urmare, un tratament pentru căderea părului la câini nu poate fi ales corect înainte să știm de ce cade părul.

Dacă problema este provocată de purici, tratamentul va fi diferit față de situația în care câinele are dermatită alergică sau o tulburare hormonală.

Acesta este motivul pentru care expresii precum pastile pentru căderea părului câini pot fi înșelătoare.

Nu există o pastilă universală care să trateze toate cauzele alopeciei.

În unele cazuri, tratamentul nici măcar nu presupune un supliment, ci controlul paraziților, tratarea unei infecții sau investigarea unei afecțiuni sistemice.

Mai există și situații în care animalul pierde păr temporar după o boală severă sau în anumite perioade fiziologice. Merck menționează, de exemplu, că unele episoade temporare de alopecie pot apărea după boli severe sau febră.

De aceea, atunci când observi o schimbare, este util să compari blana actuală cu aspectul obișnuit al câinelui.

O perie plină de păr nu spune singură povestea.

Pielea, distribuția pierderii de păr și eventualele semne asociate sunt mult mai importante.

De ce cadul părul la pisicile British și când trebuie să ne îngrijorăm

Pisicile sunt, probabil, campioanele incontestabile ale autoîngrijirii.

Petrec mult timp lingându-și blana, îndepărtând murdăria și firele desprinse, iar acest comportament este perfect normal.

VCA Animal Hospitals notează că starea pielii și a blănii este un indicator util al sănătății pisicii, iar nutriția și groomingul influențează atât textura, cât și aspectul blănii. VCA Animal Hospitals – Grooming and Coat Care for Your Cat

De aici pornește și una dintre curiozitățile frecvente ale pet parents de British Shorthair: de ce cadul părul la pisicile British, deși au părul scurt?

Blana lor este densă, iar faptul că firul este scurt nu înseamnă că este produs în cantitate mică.

O pisică poate pierde multe fire fără să aibă vreo afecțiune, mai ales dacă locuiește exclusiv în interior.

Situația se schimbă atunci când observăm zone localizate fără păr.

Dacă apar zone fără păr la pisică, trebuie să ne întrebăm dacă animalul se linge excesiv, dacă există paraziți sau dacă pielea prezintă inflamație.

Merck Veterinary Manual arată că alopecia felină poate avea numeroase cauze, iar pruritul asociat cu alergii, paraziți sau infecții este o cauză importantă a pierderii părului. Merck Veterinary Manual – Hair Loss (Alopecia) in Cats

Un detaliu foarte interesant este că pisica poate avea mâncărime fără ca pet parentul să observe imediat scărpinatul.

Unele pisici își manifestă disconfortul prin linsul excesiv, nu printr-un comportament evident de scărpinare.

În astfel de cazuri, părul este rupt sau îndepărtat prin lins, iar părintele blănosului descoperă abia ulterior o zonă mai rară.

Merck descrie chiar situații în care linsul excesiv produce alopecie, mai ales pe abdomen, coapse, flancuri și în regiunea perineală.

De aceea, dacă vezi o zonă fără păr, nu este suficient să cauți un produs care promite regenerarea blănii.

Trebuie să afli dacă pisica are, de fapt, o problemă care o determină să se lingă.

Iar aici apare și importanța controlului antiparazitar, pentru că dermatita alergică la purici poate sta în spatele unor forme de alopecie felină.

Cum întreținem blana fără să o transformăm într-o problemă

Periajul și baia sunt două instrumente simple, dar eficiența lor depinde de felul în care sunt folosite. Un Bichon nu poate fi îngrijit ca un Labrador, după cum o pisică Persană are alte nevoi decât o pisică British Shorthair.

Rutina bună nu este cea mai complicată, ci cea potrivită animalului pe care îl avem în față.

Periajul previne nodurile și ne ajută să observăm pielea

Periajul regulat are două avantaje care sunt uneori trecute cu vederea.

Primul este evident: îndepărtează firele desprinse și reduce cantitatea de păr care ajunge pe haine, mobilier și covor.

Al doilea este mai important: ne permite să observăm pielea.

Când periem câinele sau pisica, putem vedea mai ușor roșeață, cruste, paraziți, mici leziuni sau zone în care blana începe să se rărească.

La câinii cu păr lung, periajul ajută și la prevenirea matelor, iar acest lucru este important pentru că blana încâlcită poate deveni o problemă dermatologică.

Merck recomandă evitarea tăierii nodurilor foarte strânse cu foarfeca, deoarece pielea poate fi prinsă în interiorul matei și poate fi rănită cu ușurință. Merck Veterinary Manual – Routine Health Care of Dogs

Problema de blană încâlcită la bichon apare tocmai din cauza structurii firului și a tendinței acestuia de a se încurca.

Dacă periajul este făcut doar la suprafață, partea de dedesubt poate rămâne neîngrijită, iar nodurile se pot forma aproape de piele.

Așa apare și păr încâlcit cu noduri la câini, care poate fi dificil de îndepărtat atunci când a devenit compact.

La pisicile cu păr lung (Persana, Maine Coon, Norvegiana de Pădure, Siberiana, Ragdoll, Angora Turcească, Birmaneza), situația este asemănătoare.

VCA recomandă verificarea frecventă a blănii pentru încâlciri, mai ales în zone precum axilele, zona inghinală și spatele urechilor. VCA – Coat and Skin Appearance in the Healthy Cat

Aici apare întrebarea „care este cea mai bună perie pentru pisici?”. Vă spun că nu există o singură perie potrivită tuturor felinelor.

Pentru o pisică cu păr scurt poate fi suficient un instrument care îndepărtează firele desprinse și distribuie uleiurile naturale de pe suprafața blănii.

Pentru o pisică cu păr lung, este nevoie de un instrument care să pătrundă printre fire și să permită verificarea blănii până aproape de piele.

VCA recomandă periajul zilnic pentru pisicile cu blană lungă, deoarece acesta ajută la prevenirea încâlcirii și reduce cantitatea de păr ingerată în timpul auto-toaletării.

Acest ultim aspect este foarte interesant. Pisica nu pierde doar păr pe covor. O parte din fire ajunge în tubul digestiv în timp ce animalul se linge. De aceea, periajul poate avea un rol și în reducerea cantității de păr înghițite.

Dacă blana este deja foarte încâlcită, însă, periajul agresiv nu este soluția.

Tragerea repetată de noduri poate fi dureroasă și poate transforma o rutină normală într-o experiență pe care animalul o va evita ulterior.

În astfel de situații, este mai sigur să cerem ajutorul unui groomer cu experiență sau al medicului veterinar.

Pentru rutina obișnuită, poți găsi produse de îngrijire în categoria dedicată îngrijirii câinilor și pisicilor, însă instrumentul trebuie ales după tipul de blană, nu după popularitatea produsului.

Baia trebuie adaptată pielii și tipului de blană

Baia este probabil cea mai discutată parte a îngrijirii canine.

Unii pet parents spală câinele foarte des, convinși că astfel îl mențin mai sănătos, în timp ce alții evită baia aproape complet.

Nici una dintre extreme nu este o regulă universală.

Chiar eu subliniam în articolul despre cât de des trebuie făcută baie la câini, că frecvența trebuie adaptată rasei, tipului de blană, stilului de viață și stării pielii.

Un câine care aleargă prin noroi și înoată frecvent va avea alte nevoi decât un câine care trăiește într-un apartament și iese doar la plimbări scurte.

La fel, un Bichon cu fir lung are alte nevoi decât un Labrador.

Important este să folosim produse destinate animalelor și să nu confundăm un produs cosmetic cu unul terapeutic.

Un șampon câini profesional poate fi util într-o rutină de îngrijire, însă termenul „profesional” nu înseamnă automat că formula este potrivită oricărui câine.

Dacă ai nevoie de un șampon pentru câini bichon, alegerea ar trebui să țină cont de tipul de blană și de starea pielii.

În cazul unei pieli sănătoase, un produs blând poate face parte din rutina normală. De aceea noi vă recomandăm produsele naturale, pe care le și avem în magazin de altfel.

În cazul unei dermatite sau al unei infecții, medicul veterinar poate recomanda un șampon terapeutic.

Merck subliniază că șampoanele medicamentoase nu trebuie confundate cu șampoanele obișnuite de grooming și că tratamentul topic face parte, în anumite afecțiuni, din terapia dermatologică. Merck Veterinary Manual – Principles of Topical Treatment in Animals

Un balsam pentru câini poate fi util pentru anumite tipuri de blană, mai ales atunci când ajută la descurcare și reduce senzația de fir uscat.

Dar nici balsamul, nici șamponul nu tratează cauza unei alopecii.

Pentru produsele dedicate pielii și blănii, categoria Îngrijire piele & blană Doctor Totolici este mai relevantă decât alegerea unui produs la întâmplare.

La pisici, baia este în general mai puțin necesară decât la câini.

Pisicile sănătoase se toaletează singure, iar pentru multe dintre ele periajul este suficient pentru întreținerea obișnuită a blănii.

Există însă excepții, inclusiv pisicile cu păr lung, animalele cu mobilitate redusă sau cele care au o afecțiune dermatologică pentru care medicul recomandă tratament topic.

Indiferent de specie, dacă animalul are o problemă de piele, trebuie să tratăm cauza și să folosim produsele cosmetice doar ca parte a rutinei potrivite.

Alimentația, suplimentele și momentul în care cerem ajutor

Când vedem mai mult păr prin casă, este foarte tentant să căutăm imediat o hrană specială sau un supliment care promite o blană mai frumoasă.

Uneori, nutriția chiar contează. Alteori, însă, căutăm o soluție alimentară pentru o problemă care are cu totul altă cauză.

Poate hrana să reducă pierderea părului?

Nutriția are un rol important în sănătatea pielii și a blănii, deoarece organismul are nevoie de energie, proteine, aminoacizi, acizi grași, vitamine și minerale pentru procesele normale de întreținere.

FEDIAF publică ghiduri nutriționale pentru hrana completă și complementară destinată câinilor și pisicilor, iar ultima versiune este disponibilă ca document de referință pentru nutriția animalelor de companie în Europa. FEDIAF – Nutritional Guidelines for Cats and Dogs

WSAVA recomandă, la rândul său, o abordare individualizată a nutriției și subliniază importanța evaluării nevoilor concrete ale fiecărui animal. WSAVA – Global Nutrition Guidelines

De aceea, expresia ”mâncare de câini împotriva căderii părului” trebuie privită cu puțină rezervă.

O hrană completă și echilibrată poate susține sănătatea pielii și a blănii, dar nu oprește năpârlirea fiziologică.

Mai mult, nu poate trata automat o alergie, o infecție fungică, o infestare cu paraziți sau o tulburare hormonală.

Același lucru este valabil când căutăm mâncare pisici împotriva căderii părului.

O hrană potrivită este esențială, dar nu orice pierdere de păr este provocată de alimentație.

Există și produse promovate drept hrană pisici pentru eliminare păr, care pot fi concepute pentru gestionarea părului ingerat. Acestea sunt însă diferite de o dietă folosită pentru investigarea unei reacții adverse la hrană sau pentru o boală dermatologică.

Dacă medicul suspectează o problemă alimentară, dieta poate deveni parte din investigație. În schimb, dacă pisica are purici și dezvoltă dermatită alergică, schimbarea hranei nu înlocuiește controlul antiparazitar.

Aici merită să ne amintim un principiu simplu: o hrană bună susține organismul, dar nu trebuie transformată într-un tratament universal.

Și același lucru este valabil pentru suplimente.

Există situații în care anumiți nutrienți pot susține sănătatea pielii și a blănii, însă administrarea lor trebuie făcută în contextul alimentației deja existente.

Omega-3, vitamine și suplimente: când pot avea sens?

Căutările precum vitamine împotriva căderii părului la câini și/sau pisici, pastile anticădere păr pisici sau suplimente blană pisici pornesc, de obicei, dintr-o preocupare reală.

Totuși, o cădere de păr nu demonstrează automat existența unei carențe.

Dacă animalul primește o hrană completă și echilibrată, suplimentarea făcută la întâmplare poate să nu aducă beneficiul pe care îl așteptăm.

Există, totuși, date interesante despre acizii grași omega-3 și sănătatea pielii.

Un studiu randomizat, dublu-orb și controlat cu placebo a urmărit 24 de câini cu blană de calitate slabă, cărora li s-a administrat un supliment cu EPA și DHA timp de 90 de zile. Cercetătorii au observat modificări ale concentrațiilor de acizi grași și ale unor parametri asociați blănii. PubMed – studiu privind omega-3 și blana câinilor

Rezultatul este interesant, dar trebuie interpretat corect.

Studiul nu demonstrează că orice câine care năpârlește are nevoie de omega-3 și nici că un supliment poate trata orice formă de alopecie.

Există și cercetări privind utilizarea acizilor grași în afecțiuni dermatologice canine, inclusiv dermatita atopică, însă aceste intervenții sunt adjuvante și trebuie privite în contextul diagnosticului.

De aceea, atunci când cauți picături împotriva căderii părului la pisici sau un supliment pentru blană, întrebarea importantă nu este doar „ce conține produsul?”. Întrebarea este „de ce pierde animalul păr?”.

Dacă răspunsul este năpârlirea normală, probabil că nu avem nevoie de un tratament.

Dacă răspunsul este o deficiență, medicul poate recomanda corectarea acesteia.

Dacă este vorba despre o alergie, un parazit sau o infecție, trebuie tratată cauza.

În categoria suplimentelor pentru câini și pisici, există produse destinate unor nevoi diferite, inclusiv formule care susțin sănătatea pielii și a blănii. Alegerea trebuie însă făcută în funcție de animal și de recomandarea medicală atunci când există o problemă clinică.

Un alt semnal important este apariția bruscă a unei zone fără păr.

La câine, alopecia poate fi asociată cu infecții, paraziți, alergii, boli hormonale sau alte afecțiuni.

La pisică, pierderea părului poate fi la fel de subtilă, iar linsul excesiv poate ascunde mâncărimea.

Merck subliniază că pisicile pot ascunde foarte bine pruritul, iar alopecia poate fi primul semn observat de părintele blănoasei.

Dacă vezi zone fără păr la pisică, nu începe direct cu vitamine. Dacă observi că pisica se linge insistent, încearcă să afli de ce. Dacă apar cruste, roșeață, răni, secreții sau durere, este indicată o evaluare veterinară.

Același principiu se aplică și câinelui. O blană care cade abundent, dar păstrează pielea normală, este altceva decât o blană care se rărește în pete. Iar dacă există mâncărime, durere sau inflamație, investigația cauzei devine prioritară.

În acest context, poate fi util să citești și articolul meu despre dermatita la câini și posibilul ei caracter contagios, mai ales pentru că unele infecții cutanate pot afecta și oamenii.

Îngrijirea blănii înseamnă, așadar, să fim atenți la ceea ce este normal pentru animalul nostru și să observăm când apare o schimbare.

Nu orice fir de păr căzut este un motiv de îngrijorare.

Dar nici o zonă fără păr nu ar trebui ascunsă sub un supliment și uitată.

O alimentație potrivită, periajul adaptat, produsele corecte și prevenția paraziților construiesc împreună o rutină bună.

Iar atunci când blana începe să ne spună că ceva s-a schimbat, cel mai bun „tratament” poate fi, pur și simplu, să aflăm mai întâi ce se întâmplă.

Pentru că o blană frumoasă nu este rezultatul unui singur produs. Este rezultatul unei pieli sănătoase, al unei nutriții potrivite și al unei îngrijiri consecvente. Și, poate cel mai important, este una dintre cele mai simple forme prin care animalul nostru ne poate arăta că se simte bine.